Contabilitatea imobilizarilor necorporale – cont 201, 203, 205, 2071, 2075, 208, 2801, 2803, 2805, 2808

Imobilizarile necorporale sunt active nemonetare, identificabile dar fără formă fizică, reprezentare prin documente juridice si comerciale ce trebuie să ajute la obţinerea unor beneficii economice viitoare, iar costul activului să poată fi măsurat în mod credibil.

Exemple de imobilizări necorporale

Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile cu înfiinţarea sau dezvoltarea unei entităţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii).

Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile generate de realizarea unor obiective a căror fezabilitate tehnologică a fost demonstrată în urma unei cercetari care a condus la obținerea de produse sau servicii noi sau la îmbunătățirea substanțială a produselor sau serviciilor existente.

Licenţa este dreptul obţinut de o persoană de a utiliza o invenţie.

Marca (de fabricaţie, de servicii sau de comerţ) este un simbol sau un nume înregistrat, care dă dreptul posesorului de a-l folosi pentru identificarea unui bun sau serviciu.

Brevetul de invenţie (patentul) este dreptul exclusiv de a fabrica un anumit produs sau de a utiliza un anumit proces tehnologic.

Franciza este o strategie de dezvoltare a unei afaceri, sau dreptul asupra unui domeniu exclusiv sau asupra utilizării exclusive a unei formule, tehnici, design etc. Este o forma de comert care pune in legatura un francizor - proprietar al unei marci si detinator de know-how si un comerciant independent care se numeste francizat.

Programele informatice sunt creații ale muncii intelectuale. Aceste programe se amortizează pe o perioadă de 3 ani.

Imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la cost de achiziţie sau la cost de producţie.

Concesiunea este dreptul de exploatare a unor bunuri şi servicii obţinut de o persoană numită concesionar de la o altă persoană numită concedent. În contractul de concesiune încheiat între cele două părţi se prevăd, printre altele, durata concesionării bunurilor sau serviciilor, precum şi preţul (redevenţa) care trebuie plătit de către concesionar în schimbul folosirii bunurilor sau serviciilor concesionate. Pentru ca o concesiune să fie recunoscută ca imobilizare necorporală, trebuie ca în contracte să fie stabilite în mod clar durata şi valoarea concesiunii.

Know-how-ul este considerat de Comisia Camerei de Comerț cu sediul la Paris ca fiind ansamblul de noțiuni, de cunoștințe, de experiența, de operații și procedee necesare fabricării unui produs. Acest ansamblu de cunoștințe și noțiuni care poate fi nebrevetat sau este nebrevetabil prezintă un grad înalt de eficiență și reprezintă o noutate relativa și subiectivă în materie, fiind transmis printr-un contract de know-how, cu titlu oneros.

Uzufructul este dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să-l restituie la încetarea contractului.

Dreptul de superficie reprezintă un drept de proprietate asupra unei clădiri sau asupra unei plantații construite pe terenul altei persoane, precum şi dreptul de folosinţă asupra acestui teren.

Fondul comercial poate fi definit ca rezultatul tuturor elementelor interne sau externe favorabile maximizării profiturilor degajate de întreprindere în trecut, prezent și viitor.

Fondul comercial poate să fie pozitiv, caz în care poartă numele de goodwill, în masura în care elementele citate anterior permit degajarea unui profit superior remunerației capitalurilor angajate (utilizate) sau/și capitalurilor necesare bunei funcționări a întreprinderii. Fondul comercial pozitiv reprezintă suma suplimentară achitată în cazul achiziţionării unei firme sau unor bunuri imobile pentru: marca de fabricaţie a firmei, reputaţie, vad comercial, clientelă, legături comerciale etc. Fondul comercial se calculează ca o diferenţă dintre costul ele achiziţie (mai mare) şi valoarea justă (mai mică) aferente a unor active achizitionate. Fondul comercial se amortizează, de regulă în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.

În caz contrar, fondul comercial negativ îmbracă forma unui badwill și reprezintă diferenţa dintre valoarea justă (mai mare) şi costul de achizitie (mai mic) aferentă activelor tranzactionate.

Patentele, licenţele, know-how-urile, mărcile, drepturile de autor, fondul comercial şi alte categorii similare nu trebuie recunoscute, ele regulă, ca imobilizări necorporale, dacă sunt realizate de către entitate.

Conturi contabile utilizate privind imobilizările necorporale

Contabilitatea sintetică a imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturilor:

20 "Imobilizări necorporale"

28 "Amortizări privind imobilizările"

23 "Imobilizări in curs".

Contul 201 ”Cheltuieli de constituire”

Contul 203 “Cheltuieli de dezvoltare”

 Contul 205 “Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi, si active similare”

 Contul 2071 “Fond commercial pozitiv”

 Contul 2075 “Fond comercial negativ”

 Contul 208 “Alte imobilizări necorporale”

 Conturile 2801 - 2808 “Amortizări privind imobilizările necorporale”

Alte conturi specifice, utilizate pentru înregistrarea imobilizărilor necorporale:

6583 "Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital",

6811 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor",

7583 "Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital".