Contabilitatea rezervelor din reevaluare – cont 105

Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile sau minusurile de valori economice rezultate din reevaluarea activelor. Ele intervin numai în cazul în care creşterea de valoare față de valoarea contabilă anterioara este apreciată ca sigură şi durabilă.

În urma reevaluării, valorile contabile mai mici sunt înlocuite în contabilitate cu valori actuale mai mari care devin astfel noile valori contabile.

Rezervele din reevaluare sunt calculate ca diferență între valoarea justă şi cea contabilă netă.

Valoarea contabilă netă a unui activ este valoarea contabilă diminuată cu amortizarea şi ajustările pentru depreciere aferente activului respectiv.

Valoarea justă este valoarea actuală care se determină, de către profesionişti calificați și acreditați în evaluare.

 Reevaluarea imobilizărilor corporale existente se poate face:

• la sfârşitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluari în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu (amortizarea calculată pentru imobilizarile corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începand cu luna următoare, respectiv luna ianuarie a anului următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea);
• cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi, când se efectuează în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanț (fac excepție situațiile în care data situațiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situațiilor financiare anuale).

 In urma reevaluării, amortizarea cumulată aferentă imobilizărilor corporale poate fi:

• recalculată proporțional cu modificarea valorii contabile brute, astfel încât valoarea contabilă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă) plus amortizarea actualizată;
• eliminată din valoarea contabilă brută, astfel încât valoarea contabilă netă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă).

Dacă o imobilizare corporală complet amortizată se mai poate folosi, cu ocazia reevaluarii acesteia, se stabileşte o nouă valoare şi o nouă durată de utilizare economică.

Dacă în urma evaluării rezultatul este o creştere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:

• ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentata în cadrul elementului "Capital şi rezerve", dacă nu a existat o descreștere anterioara recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ,
• ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, atunci aceasta se tratează astfel:

• ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare),
• ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată in cadrul elementului "Capital şi rezerve" cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

Elementele dintr-o grupă de imobilizari corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva şi raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri şi valori calculate la date diferite.

O grupă de imobilizari corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate in exploatarea unei entități.  Exemple de grupe de imobilizari corporale: terenuri, clădiri, maşini şi echipamente, nave, etc.

Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepția situației când nu există nici o piață activă pentru acel activ. În cazul în care un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat din cauză că nu există o piață activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanț la cost, minus ajustările cumulate de valoare.

O piață activă este o piață unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• elementele comercializate sunt omogene,
• pot fi găsiți în permanență cumpărători şi vânzători interesați,
• prețurile sunt cunoscute de cei interesați.

Nicio parte din rezervele din reevaluare nu poate fi distribuită direct sau indirect, cu excepția cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situație în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat. Câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare.

În cazul în care un activ este folosit de entitate valoarea rezervei transferate este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.

Conturi contabile utilizate în operațiunile rezervele din reevaluare

Contabilitatea sintetică a rezervelor din reevaluare se realizează cu ajutorul contului:

Contul 105 “Rezerve din reevaluare"