Evaluarea activelor imobilizate
Adrian Greblis, Redactor, Expert Contabil
în Manual Contabilitate, 09 Apr 2021
actualizat la 16 Aug 2022
Evaluarea activelor imobilizate, in funcție de regulile generale de evaluare și de momentul evaluării, se realizează la următoarele valori:
- valoarea de intrare
- valoarea de inventar
- valoarea contabilă netă
- valoarea bilanțieră
- valoarea reziduală
Valoarea de intrare sau contabilă se determină la data intrării în entitate, când bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate astfel:
- la cost de achiziție - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
- la cost de producție - pentru bunurile produse în entitate;
- la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
- la valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.
Valoarea de inventar. Ca bază de evaluare, valoarea de inventar este definită la pct. 82 alin. (3) lit. b) din OMFP nr. 1.802/2014 ca „valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere”.
În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, entitățile trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
Ca regulă generală, dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă, activele sunt depreciate și se recunoaște o ajustare pentru depreciere prin formula contabilă:
Cheltuieli privind ajustările pentru deprecierea activelor = Ajustări pentru deprecierea activelor
Valoarea contabilă netă sau valoarea rămasă se calculează prin deducerea din valoarea contabilă a amortizărilor şi ajustărilor constituite:
- Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile, iar
- Ajustările reprezintă echivalentul valoric al deprecierilor sau pierderilor de valoare reversibile a imobilizărilor.
Valoarea bilanțieră la data închiderii exercițiului financiar, evaluarea imobilizarilor corporale si necorporale, se face la valoarea actuală cu ocazia inventarerii, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței. Fac obiectul evaluării și imobilizările în curs de execuție.
Corectarea valorii imobilizarilor necorporale si corporale si aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectueaza, in functie de tipul de depreciere existenta, fie prin inregistrarea unei amortizari suplimentare, in cazul in care se constata o depreciere ireversibila, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustarilor pentru depreciere, in cazul in care se constata o depreciere reversibila a acestora.
În urma inventarierii rezultă două situaţii:
-
- valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă netă se obţine astfel un plus de valoare, care nu se Înregistrează în contabilitate, potrivit principiului prudenţei.
- valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă și se obţine un minus de valoare, care se înregistrează în contabilitate:
- sub forma unei amortizări suplimentare, când deprecierea este ireversibilă (uzură fizică sau morală);
- sub formă de ajustare pentru pierdere de valoare, când deprecierea este reversibilă (diminuarea preţurilor în piață, scăderea cursului valutar etc).
Valoarea reziduală este valoarea netă care se estimează a se o obţină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării. În cazul casării, valoarea reziduală reprezintă diferenţa dintre valoarea materialelor şi pieselor recuperate şi cheltuielile efectuate în vederea dezmembrării.
Ajustarea de valoare a activelor imobilizate
Pentru că activele imobilizate au o durată de viață lungă, acestea suferă în timp deprecieri cauzate de uzura fizică sau morală, de factori economici sau sociali. La întocmirea situațiilor financiare trebuie să se ţină seama de aceste reduceri de valoare ale activelor imobilizate, înregistrându-se corecţii coresunzătoare. În funcţie de natura lor, ajustările se pot grupa astfel:
- Amortizări ce sunt ajustări permanente și reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice şi morale ale imobilizărilor necorporale şi corporale. Amortizarea are atât o funcţie juridică (de depreciere a valorii activelor imobilizate), cât şi una economică (de eşalonare în timp a consumului activelor imobilizate).
- Ajustări pentru depreciere ce sunt ajustări provizorii și reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorate unor factori conjuncturali, ca de exemplu: diminuarea preţurilor, scăderea cursului valutar, diminuarea cotaţiilor la bursă a titlurilor imobilizate etc.
La finalul vieții unui activ imobilizat, acesta trebuie scos din evidenţă contabilă la cedare sau la casare, atunci când din utilizarea sa ulterioară nu se mai aşteaptă nici un beneficiu economic.
Cuprins - Manual de Contabilitate Financiară
Studiază în continuare și celelalte articole din Manual de Contabilitate Financiară. Mergi la cuprinsul manualului și vezi toate articolele disponibile.