Operații privind ambalajele de transport

Ambalajele sunt bunuri al căror rol constă în asigurarea protecţiei materiilor prime, materialelor consumabile, produselor finite, mărfurilor etc., pe timpul depozitării şi al transportului acestora, precum  şi în prezentarea mărfurilor   în   vederea   desfacerii.

Marea   varietate a acestora   şi caracteristicile  unora dintre ele, fac necesară clasificarea amabalajelor  după mai multe criterii, şi anume:

• în raport de natura materialului din care sunt confecţionate, pot fi:
  • ambalaje din lemn,
  • ambalaje din metale,
  • ambalaje din mase plastice,
  • ambalaje din fire naturale sau din fire sintetice, etc;
• după provenienţa lor se disting următoarele categorii de ambalaje:
  • ambalaje indigene,
  • ambalaje din import;
• în funcţie de posibilităţile de folosire , pot fi:
  • ambalaje refolosibile (recuperabile),
  • ambalaje nerefolosibile (nerecuperabile)  etc.

Ambalaje de transport care circulă după principiul vânzării-cumpărării

Asemenea ambalaje provin din achiziţionări sau din producţia proprie şi nu se includ în preţul bunurilor vândute. Se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie, la costul de producţie sau la preţul prestabilit, după caz.

Aceste ambalaje se folosesc pentru circulaţia mărfurilor între furnizori şi beneficiari. După modul de circulaţie se împart în două categorii:

• ambalaje de transport care circulă după principiul vânzării – cumpărării, reprezentând ponderea în totalul acestor categorii de ambalaje;
• ambalaje de transport care circulă pe principiul restituirii

Ambalajele de transport care circulă după principiul vânzării – cumpărării se facturează separat de mărfuri şi se recuperează de la clienţi la preţurile de evaluare a lor. Ele se folosesc la mai multe circuite a mărfurilor, până la scoaterea lor din folosinţă, reflectându-se în contul 381 „Ambalaje”, eventual 388 „Diferenţe de preţ la ambalaje”, iar cheltuielile cu folosirea lor se oglindesc în contul 608 „Cheltuieli privind ambalajele”, venituri obţinute din valorificarea acestora se înregistrează în contul 708 „Venituri din activităţi diverse”. Contul 381 „Ambalaje” se debitează cu intrările de ambalaje, exprimate valoric, indiferent de provenienţă. Se mai debitează cu ambalaje nerestituite   furnizorilor   în   corespondenţă   cu   contul 409   „Furnizori   – debitori”. Contul 381 „Ambalaje” se creditează cu valoarea ambalajelor vândute, în corespondenţă cu contul 608, în cazul în care se folosesc mai multe circuite. Contul 608 „Cheltuieli privind ambalajele” se debitează cu costul de aprovizionare a ambalajelor vândute ca stocuri, în corespondenţă cu   contul   381   „Ambalaje”.   Se   mai   debitează   cu   lipsurile   constatate   la inventar, neimputabile şi imputabile.

În cazul în care ambalajele se vând ca atare, prin urmare nu se folosesc la   circulaţia   mărfurilor, acestea   se   înregistrează   în   debitul   contului 371 „Mărfuri” prin creditul contului 381 „Ambalaje”. De asemenea, se mai creditează cu valoarea ambalajelor trimise terţilor pentru recondiţionare, în corespondenţă   cu   contul 358   „Ambalaje   aflate   la   terţi”, dacă recondiţionarea se face la alte societăţi. Se mai creditează şi cu valoarea ambalajelor ieşite ca urmare a calamităţilor.

În debitul contului 381 „Ambalaje” se mai înregistrează valoarea ambalajelor nerestituite furnizorilor, în cazul ambalajelor care circulă după principiul restituirii, în corespondenţă cu contul 409 „Furnizori – debitori”. Lipsurile majorează cheltuielile, iar plusurile le micşorează, înregistrându-se în creditul contului 608 „Cheltuieli privind ambalajele. Contul 708 „Venituri din activităţi diverse” înregistrează în credit veniturile   rezultate   din   valorificarea   ambalajelor, respectiv   ambalajele facturate clienţilor, în corespondenţă cu contul 411 „Clienţi”, când acestea circulă prin vânzare – cumpărare. Tot în credit se înregistrează şi valoarea ambalajelor nerestituite clienţilor în corespondenţă cu contul 419 „Clienţi – creditori”.

În contextul celor prezentate, circulaţia ambalajelor de transport prin vânzare – cumpărare poate genera atât cheltuieli, cât şi venituri care se înregistrează prin formule contabile diverse în funcţie de situaţiile practice concrete supuse contabilizării.

Monografie. Contabilitatea ambalajelor de transport care circulă după principiul vânzării-cumpărării

Exemplul 1

Materiile prime sunt achiziționate la costul de 400 lei plus TVA si sunt ambalate în cutii de carton facturate separat, acestea sunt în valoare de 5 lei plus TVA. Factura este achitată cu ordin de plată. Ulterior, ambalajele se casează, rezultând un produs rezidual evaluat la 2 lei şi se vând in numerar.

Exemplul 2

Se receptionează ambalaje înregistrate costul de de 300 lei plus TVA şi sunt achitate din avansuri de trezorerie. Ulterior, se vând ambalaje la costul de achiziție de 150 lei, încasate prin ordin de plată. Ambalajele vândute sunt scoase din gestiune.

Ambalaje de transport care circula dupa principiul restituirii

Unele categorii de ambalaje de transport circulă după principiul restituirii, cum ar fi ambalajele pentru care proprietarul ambalajelor este furnizorul de mărfuri. Beneficiarul, clientul, este obligat să restituie aceste ambalaje. Pentru accelerarea circulaţiei este prevăzută clauza schimbului, în această situaţie se face şi economie, în sensul că utilizând acelaşi mijloc de transport circulă atât marfa cât şi ambalajul.

Ambalajele care circulă prin restituire sunt cuprinse de furnizor în mod   distinct   în   factură, dar   nu   se   decontează.   Din   punct   de   vedere   al modului de reflectare în contabilitate apar două situaţii:

• la clienţi se folosesc conturile speciale grupa 80 „Conturi în afara bilanţului” şi anume contul 8038 „Alte valori în afara bilanţului” care se debitează cu ambalajele primite li se creditează cu ambalajele restituite. Contabilitatea analitică a contului 8038 „Alte valori în afara bilanţului” se ţine pe furnizori şi pe feluri de ambalaje.
• a doua soluţie foloseşte sistemul de restituire prin consignare şi reflectare prin contul 409 „Furnizori – debitori”. Contul 409 „Furnizori – debitori” se   debitează   cu   ambalaje   care   circulă   prin   restituire   în corespondenţă   cu   contul   401   creditează   cu   ambalaje   restituite, în corespondenţă cu contul 608 „Cheltuieli cu ambalaje” şi cu ambalajele care au fost reţinute în stoc, deci ambalaje nerestituite. Clientul este obligat să deconteze furnizorului valoarea ambalajelor degradate şi nerestituite. La furnizori, ambalajele care circulă prin restituire în sistem de consignatie se înregistrează în contul 419 „Clienţi creditori” . Contul se creditează la intrarea mărfurilor împreună cu ambalajul în corespondenţă cu contul 411 „Clienţi”. Contul 419 „Clienţi creditori” se debitează cu ambalaje restituite de către clienţi, în corespondenţă cu contul 411 „Clienţi”. Se mai debitează cu valoarea   ambalajelor   degradate   şi   reţinute   în   stoc   de   către   clienţi, în corespondenţă cu contul 708 „Venituri din activităţi diverse.

În măsura în care generează cheltuieli şi venituri, ele se înregistrează atât în contabilitatea financiară cât şi în cea de gestiune similar cheltuielilor şi veniturilor generate de circulaţia ambalajelor de transport în regim de vânzare – cumpărare.

Monografie. Contabilitatea ambalajelor de transport care circulă după principiul restituirii

Exemplul 1

Se livrează mărfuri în valoare de 2000 lei plus TVA. Ambalajele aferente vor fi înregistrate pe un aviz de însoțire a mărfii; aceste ambalaje circula în sistem de restituire și sunt în valoare de 50 lei. Clientul păstrează ambalaje in valoare de 20 lei pentru care furnizorul emite o factură ulterior.

Înregistrarile în contabilitatea clientului

Înregistrările în contabilitatea furnizorului