0721 108 117 / 0743 622 924    Str. Visarion 18, Sector 1, Bucuresti   search log in     

Contabilitate

În Evul Mediu, dezvoltarea comerţului în oraşelele-state italiene a condus la apariţia unui sistem complex de evidenţă. În 1494, călugărul franciscan Luca Paciolo, cunoscut și ca Părintele Luca dal Borgo, a publicat un tratat de matematică “Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et Proprotionalita” care cuprindea şi un capitol despre practicile negustorului veneţian ale epocii “Tractatus particularis de computis et scripturis” (Tratat particular despre conturi și înregistrări), in care este descrisă şi metoda contabilităţii în partidă dublă. Paciolo nu a pretins că a inventat contabilitatea în partidă dublă, dar această parte a cărţii sale a fost tradusă în multe limbi, contabilitatea în partidă dublă fiind denumită “metoda italiană”, de aceea o mare parte a vocabularului contabil provine din limba italiană: casă, bancă, capital, jurnal, cont, debit, credit, bilanţ etc.

Profesiunea contabilă liberală s-a dezvoltat mult mai târziu, în secolul al XVIII-lea, o dată cu crearea primului corp al contabililor în Marea Britanie (Institutul Scoţian al Contabililor Autorizaţi, în 1854). Tehnica partidei duble nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul timpului. S-a modificat însă perspectiva asupra obiectului, scopului şi conţinutului raportărilor contabile: de la simpla evidenţă a averii negustorului şi a afacerilor lui, prin implicaţiile sale sociale, contabilitatea s-a transformat într-un sistem informaţional pe care îl cunoastem astăzi şi care este încă într-o continuă evoluţie datorită condiţiilor tehnologice tot mai avansate.

Principiile şi metodele contabile nu diferă mult de la o ţară la alta, şi urmează toate un cadru general comun. La noi în tară, contabilitatea este definită şi descrisă prin Legea Contabilităţii 82/1991, şi suplimentată de încă câteva legi şi Ordonanţe ale Ministerului Finanţelor. Definitia contabilităţii:

ART. 2. alin (1) Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice prevăzute la art. 1 trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

Obiectul contabilității

Obiectul contabilităţii financiare a entităţilor economice îl formează patrimoniul, rezultatele financiare şi elementele extrapatrimoniale.

Funcțiile contabilității

Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit unor principii și reguli proprii, a proceselor și fenomenelor economice ce apar în cadrul unităților patrimoniale și se pot exprima valoric.

Funcția de informare constă în furnizarea de informații privind structura și dinamica patrimoniului, a situației financiare și rezultatelor obținute în scopul fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcție de informare internă (pentru conducerea unității) și o funcție de informare externă (a terților).

Funcția de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informațiilor contabile a modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și bănești, de gospodărire a resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.

Funcția juridică - datele furnizate de contabilitate și documentele de evidență servesc ca mijloc de probă în justiție, pentru a dovedi realitatea unor operații economice și a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele produse.

Funcția previzională - informațiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi folosite pentru determinarea tendințelor de evoluție a fenomenelor și proceselor economice viitoare.

Forme de organizare contabilă

Contabilitatea întreprinderii (firmei, companiei) se organizează la nivelul entităţilor care produc bunuri, execută lucrări, prestează servicii, dar și al instituțiilor, băncilor, societăților de asigurare și, în general, al oricărei persoane juridice, evident, în forme complexe sau simplificate, în funcție de mărimea și profilul operatorului. În consecință, oricare ar fi acestea, contabilitatea modernă este organizată pe două paliere:

  1. contabilitatea financiară care presupune urmărirea, controlul și prezentarea fidelă a patrimoniului, în ansamblu și pe structură, a situației financiare și rezultatului exercițiului, prin intermediul documentelor de sinteză, în scopul furnizării informațiilor necesare elaborării deciziilor economice. Are un caracter unitar pentru toți agenții economici, se organizează pe baza unor norme elaborate de autorități.
  2. contabilitatea internă de gestiune (numită și analitica sau managerială) are ca scop urmărirea în detaliu a gestiunii interne a unității, calcularea costurilor de producție, de achiziţii, de transfer, de vânzare; stabilirea rentabilității pe produse, lucrări, servicii, întocmirea bugetelor pe feluri de activități, furnizarea de informații necesare în procesul decizional. Pentru a citi mai multe despre contabilitatea managerială, mergeţi aici.

Contabilitatea financiară

Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al entităţii luat în totalitatea şi structuralitatea sa. Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de informaţii sintetice privind poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare. Informaţia contabilă, pe lângă o utilizare interna de catre management, este destinata utilizatorilor externi definiti de: investitorii de capital, bancherii, angajatii, furnizorii, clientii, guvernul si institutiile sale, precum ti publicul.

Pentru ca tot avem obligatia tinerii evidentei contabile sub forma corecta din punct de vedere al evenimentelor, actelor justificative si cronologiei, putem beneficia de aceste informatii pentru a lua decizii potrivite dezvoltarii afacerii. Un manager performant stie ca nevoia de informatii corecte si concrete pot fi oferite doar de contabilitatea financiara. Un expert contabil va stii sa va expuna avantajele folosirii acestor informatii si sa va puna in tema cu dezavantajele ce pot interveni daca nu folositi aceste informatii in administrarea afacerii de care va ocupati.

Contabilitatea finaciara se imparte, in functie de natura operatiei economice in mai multe categorii. Acestea enumerate reprezinta, de fapt serviciile noastre prestate.

Pentru preturi va rugam sa accesati pagina calculator tarife contabilitate.

 

contabilitatea primara

Dincolo de stricta îndosariere sau urmărire a logicii informației financiare, contabilitatea primară se referă, de asemenea, la verificarea completării legale a tuturor documentelor contabile justificative și nu în ultimul rând, la gestionarea acestora în strânsă legătură cu departamentul financiar-contabil, din punctul de vedere al fluxului intern și extern.

Contabilitatea primară trebuie să asigure prima verificare asupra corectitudinii înregistrărilor în documentele justificative atât în ce privește forma cât și în ce privește conținutul. Omiterea unui singur element de formă sau de conținut obligatoriu poate duce la anularea tranzacției sau anularea deductibilității tranzacției din punct de vedere fiscal. Dată fiind natura profesiei, contabilul primar trebuie să fie în permanentă legătura cu un expertul contabil verificator sau cu o altă persoană autorizată. Recomandăm acest mod de operare din pricina modificărilor foarte frecvente ale legislației care reglementează acest domeniu de activitate.

 La o privire de ansamblu, un contabil primar se îngrijește de următoarele sarcini:

  • Întocmește, completează, înregistrează, îndosariază documentele care constituie baza înregistrărilor contabile, și asigură circulația lor rațională;
  • Ţine evidenţa cronologică a facturilor/chitantelor emise și stabilește împreună cu Administratorul protocolul de numerotare a documentelor;
  • Preia și verifică documentele contabile generate de departamentele comerciale;
  • Intocmirea facturilor care trebuie emise de catre client
  • Tine contabilitatea registrului de casa
  • Tine contabilitatea notelor de intrare-receptie
  • Intocmirea Raportului de gestiune al stocurilor
  • Intocmirea deconturile pentru deplasări
  • Intocmirea deconturilor de cheltuieli
  • Intocmirea de dispozitii de plata/incasare catre casierie
  • Completarea de chitante, cecuri, ordine de plata, foi de varsamant
  • Întocmește pontajele și întocmește actele necesare calculării salariilor (acte adiționale, liste avans, liste prime, concedii medicale, etc)
  • Meține la zi evidența intrărilor, se asigură că documentele specifice sunt întocmite corect și la timp
  • Gestionează si verifică stocurile
  • Ține evidenţa facturilor neîncasate
  • Verifică soldurile din contabilitate cu cele ale furnizorilor
  • Verifică soldurile din contabilitate cu cele ale clienţilor
  • Verifică corespondenţa soldurilor bancare cu cele înscrise în extrasele de cont ;
  • Demarează procesul de recuperare a creanţelor de la clienţi.

contabilitatea activelor imobilizate

Activele imobilizate sunt active detinute pe o perioada mai mare de un an, generatoare de beneficii economice viitoare. Acestea sunt impartite in trei categorii:

  • imobilizari corporale - sunt bunuri tangibile de folosinta indelungata (terenuri, constructii, instalatii, masini, utilaje, mobilier, aparatura birotica etc)
  • imobilizari necorporale - sunt active identificabile, nemonetare si fara suport material (cheltuieli de constituire, cheltuieli dezvoltare, concesiuni, brevete, licente, marci de fabricatie, marci comerciale, programe informatice etc)
  • imobilizari financiare - sunt investitii financiare care cuprind actiuni si alte titluri cumparate si detinute pe termen lung, precum si creante imobilizate, cum ar fi imprumuturi si ganrantii acordate pe termen lung

Serviciile ce sunt asociate acestui domeniu sunt:

  • calcul de amortizare
  • intocmirea registrului mijloacelor fixe
  • calcul valoare reziduala
  • evaluare initiala, calcul reevaluare si ajustari de valoare
  • leasing financiar

contabilitatea activelor circulante

Un activ circulant reprezinta acel activa care este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta sa fie realizat in termen de 12 luni de la incheierea exercitiului financiar. Poate avea urmatoarele forme: creante aferente ciclului de exploatare, elemente de trezorerie sau echivalente de trezeorerie.

  • stocuri - active circulante sau produse pentru consum propriu sau in scopul comercializarii (marfuri, materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, produse finite, productie in curs de executie, ambalaje, stocuri aflate la terti, animale)
  • investitii financiare pe termen scurt
  • disponibilitati banesti in banca sau numerar
  • avansuri de trezorerie
  • creante

Serviciile ce sunt asociate acestui domeniu sunt:

  • evaluarea stocurilor (la intrarea in patrimoniu prin calculrea costului de achizitie sau a costului de productie, la inchiderea exercitiului financiar prin calcularea valorii inventar si la iesirea din patrimoniu prin calcularea valorii prin metodele costului mediu ponderat, FIFO sau LIFO)
  • evaluarea stocurilor la pretul standar sau la pret cu amanuntul
  • consultanta in privinta intocmirii corecte a documentelor de gestiune
  • organizarea contabilitatii analitice a stocurilor prin metoda cantitativ-valorica, global valorica
  • organizarea contabilitatii sintetice a stocurilor prin metodainventarului permanent sau intermitent
  • calcularea pretului de vanzare cu amanuntul
  • inregistrarea diferentelor de inventar in urma inventarierii periodice a stocurilor
  • operatiuni specifice investitiilor financiare pe termen scurt
  • operatiuni specifice fluxurilor de trezorerie

contabilitatea tertilor

Tertii sunt toate persoanele fizice sau juridice cu care interactioneaza entitatea in derularea activitatii: furnizori, clienti, salariati, asociati, bugetul de stat, creditori diversi sau debitori diversi. Prin realizarea de relatii comerciale cu acestia se creaza datorii si creante.

Datoriile sunt surse externe de finantare puse la dispozitia entitatii de catre creditori. Creditorul este persoana care a avansat o valoare economica si urmeaza sa primeasca un echivalent valoric sau o contraprestatie. Datoriile sunt reflectate in contabilitate din momentul crearii angajamentelor pana in momentul stingerii (platii) lor.

Creantele sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani, bunuri sau servicii. Debitorul este persoana care a primit o valoare economica si urmeaza sa dea un echivalent valoric sau o contraprestatie. Creantele se reflecta in contabilitate din momentul crearii dreptului fata de terti pana in momentul stingerii (incasarii) lor.

Serviciile ce sunt asociate acestui domeniu sunt:

  • operatiuni specifice decontarile cu clienti sau furnizorii (calcularea reducerilor comerciale si inregistrarea lor corecta, inregistrarea efectelor de platit/primit, a facturilor nesosite, avansurilor)
  • operatiuni specifice clientilor incerti sau in litigiu
  • operatiuni externe (importuri, operatiuni intracomunitare)
  • operatiuni specifice decontarilor cu personalul (intocmirea statelor de salarii, calcularea sporurilor, indemnizatiilor pentru concediile de odihna sau de maternitate, avantajelor in natura, retineri salariale)
  • transmiterea modificarilor contractelor de munca in REVISAL
  • operatiuni specifice decontarilor cu bugetele de stat (calculul impozitului pe profit sau venit, tva, contributiilor aferente salariilor, taxelor vamale, accizelor, devidendelor)
  • operatiuni specifice decontarilor cu entitatile din cadrul grupului
  • operatiuni specifice decontarilor cu asociatii
  • operatiuni specifice decontarilor cu debitori sau creditori diversi

contabilitatea imprumuturilor si datoriilor asimilate

Creditele sunt sume imprumutate de catre banci, sau alte entitati, persoanelor fizice sau juridice si care trebuie rambursate la un anumit termen numit scadenta. Creditele bancare sunt purtatoare de dobanzi si pot fi pe termen scurt si lung (mai mult de 5 ani). Operatiunile specifice creditelor bancare, datorita intervalului mare de timp pe care se extind, poate fi uneori neglijata si duce la denaturari in averea societatii. De acea trebuie avut grija ca aceste elemente sa fie tratate de catre profesionisti.

Actiunie unei societati  comerciale pot fi cumparate de catre o alta entitate sub forma de titluri imobilizate. Societatea care a cumparat titlurile poate acorda societatii care le-a emis ajutoare financiare sub forma de imprumuturi in conditii avantajoase. Pentru societatea care acorda imprumutul, aceste sume reprezinta creante imobilizte si se contabilizeaza ca imobilizari financiare. Pentru societatea care beneficiaza de imprumut, aceste sume reprezinta datorii ce privesc imobilizarile financiare.

contabilitatea ajustarilor, provizioanelor si subventiilor

Prin aplicarea principiilor contabile generale, al prudentei, al independentei exercitiilor finaciare si continuitatii activitatii, o societate, trebuie sa efectueze corectii (ajustari provizorii) cand constata o deprecierea sau pierdere de valoare reversibila a elementelor de activ (imobilizari, stocuri, creante, intrumente din trezorerie); sa constituie provizioane in cazul in cazul in care exista datorii identificate in acest sens (litigii, garantii acordate clientilor, pensii private); sa recunoasca subventiile primite, drept venituri ale perioadei corespunzatoare.

Aceste tipuri de operatiunile specifice sunt intreprinse de obicei de catre firma de contabilitate, la finele exercitiului financiar in conformitate cu legislatie in vigoare si cu consultarea conducerii societatii. In continuare sunt prezentate cele mai intalnite tipuri de operatiuni.

Ajustarile de valoare

Ajustarile de valoare pentru deprecierea activelor imobilizate reprezinta echivalentul valoric al deprecierilor cu caracter reversibil. Acestea se constituie, de obicei, la sfarasitul exercitiului financiar, cand, in urma inventarierii, se constata deprecieri reversibile ale activelor imobilizate neamortizabile: terenuri si imobilizari financiare. Marimea acestor ajustari se stabileste prin diferenita dintre valoarea de intrare (mai mare) si valoarea actuala (mai mica). Pentru activele imobilizate amortizabile se calculeaza ajustari atunci cand, la inventariere, s-au constat diferente in minus intre valoarea contabila neta (mai mare) si valoarea de inventar (mai mica). Ajustarile pentru depreciere sunt consecinta realizarii principiului prudentei si al independentei exercipului financiar.

Ajustarile pentru deprecierea stocurilor reprezinta coretii generate de scaderea conjuncturala a valorii acestora. Ajustarile se constituie la nivelul diferenreJor dintre valoarea actuala (mai mica) a stocurilor stabilita la inventariere si valoarea contabila (mai mare).

Ajustarile pentru deprecierea creantelor apar atunci cand exista riscul neincasarii totale sau partiale a creantelor de la clientii aflati in stare de insolvabilitate, faliment sau dispartie. Acestea pot fi reversibile, caz in care sunt reclasificate in contul de clienti incerti, sau ireversibile, cand este necesara scoaterea din evidenta a creantelor si inregistrarea lor ca pierdere, in caest caz intrand in discutie deductibilitatea operatiunii.

Ajustărilor pentru pierderea de valoarea conturilor de trezorerie se constituie în cazul în care , la inventarierea de la sfârsitul excrcitiului financiar, se constată că valoarea de piaţă a investiţiilor pe termen scurt este inferioară valorii de cumpărare a acestora.

Provizioane

Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate sau cu valoare incertă ce este recunoscut dacă îndeplineşte următoarele conditi:

  1. entitatea are o obligatie curentă generată de un eveniment anterior;
  2. pentru onorarea obligaţiei respective este probabil necesară o ieşire de resurse;
  3. valoarea obligaţiei poate fi estimată în mod credibil.

Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor de exploatare. Ele trebuie revizuite la data fiecaruifinal de exercitiu financiar si ajustate prin majorare sau diminuare, pentru a reflecta cea mai buna estimare curenta.

Tipuri de provizioane

  • Provizioane pentru litigii – se constituie pentru litigiile aflate in curs la nivelul sumelor diputate;
  • Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor – pentru bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate, pentru care s-au acordat garantii în perioada următoare, valoare fiind stabilita la nivelul cotelor stipulate in contract sau a unui procent istoric;
  • Provizioane pentru restructurare – la vanzarea sau incetarea activitati unei parti a afacerii, a inchiderea unor sedii, in cazul modificari in structura conducerii  sau a reorganizarii semnificative a entitatii
  • Provizioane pentru pensii si obligatii similare
  • Provizioane pentru impozite – se constituie pentru impozite, amenzi, majorari de plata datorate bugetului de stat, in cazul in care sumele nu apar reflectate in situatiile financiare ca datorie, din anumite situatii conjuncturale in relatia cu statul

Subvenţii

Subvenţiile sunt sume primite cu titlu gratuit, nerambursabile şi nepurtătoare de dobânzi, care pot fi clasificate subventii aferente activelor sau aferente veniturilor.

Subvenţiile aferente activelor sunt sume primite gratuit, cu îndeplinirea condiţiei principale ca entitatea beneficiară sa cumpere, să construiasca sau să achiziţioneze active imobilizate.

Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate celelalte subventii decât cele pentru active, ca de exemplu, acoperirea diferentelor de pret la anumite bunuri şi servicii (de obicei in agricultura) sau subventionarea costurilor cu angajarea studentilor sau somerilor.

contabilitatea capitalurilor proprii

Capitalurile proprii reprezinta dreptul titularilor de patrimoniu (actionari/asociati) asupra activelor enei entitati, dupa deducerea tutror datoriilor. Se constituie din aportul proprietarilor, din profit si din alte surse proprii, confrom relatiei:

Capitaluri Proprii = Active - Datorii

In contabilitatea financiara, capitalurile proprii se structureaza in doua categorii:

  1. Capital propriu nominalizat: capital social
  2. Capitaluri proprii nenominalizate: prime de capital, rezerve, rezultatul exercitiului si rezoltatul reportat

Capitalul social exprima valoarea totala a aporturilor subscrise/depuse de actionari/asociati. Se poate majora cu aporturi in natura sau numerar, prin incorporarea rezervelor si profiturilor. Uneori se micsoreaza ca urmare a retragerii unor asociati, acoperirea pierderilor din anii precedenti, redimensionarea capitalului in functie de volumul activitatii. Capitalul social este divizat, conform actului constitutiv al societatii, in actiuni la societatile pe actiuni (SA) si in parti sociale la societatile cu raspundere limitata (SRL).

Primele de capital reprezinta suplimentul de aport neincorporat in capitalul social. In functie de modulconstituire aceastea se grupeaza:

  • prime de emisiune - se determina prin diferenta dintre valoarea de emisiune (de vanzare) a noilor actiuni sau parti sociale (mai mare) si valoarea nominala a acestora (mai mica).
  • prime de fuziune/divizare - se calculeaza ca diferenta intre valoaera bunurilor primite prin fuziune/divizare si suma cu care a crescut capitalul social
  • primele de aport - corespund diferentei dintre valoarea bunurilor aportate si valoarea nominala a actiunilor/partilor sociale atribuite in schimbul contributiei.
  • primele de conversie - se stabilesc cu ocazia conversiei datoriilor in actiuni.

Rezervele reprezinta, in general, profituri capitalizate in mod durabil de catre entitate, dar si din prime de capital si rezerve din reevaluare. Rezervele consolideaza baza materiala a societatii, sporind capacitatea acesteia de a faca fata unor conjuncturi nefavorabile. Tipuri de rezerve:

  • rezerve legale - se constituie conform legii, anual in procent de cel putin 5% din profitul societatii, pana la nivelul a 20% din capitalul social. Sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice forma;
  • rezerve din reevaluare - reprezinta plusurile sau minusurile de valoare rezultate din reevaluarea activelor, de regula, a imobilizarilor corporale, si sunt calculate ca si diferenta intre valoarea justa (valoarea actuala, determinata de profesionisti autorizati in evaluare) si cea contabila neta (valoare contabila diminuata cu amortizarea si ajustarile pentru depreciere aferente);
  • rezerve din surplusul realizat din rezerve din reevaluare - se constituie pa masura amortizarii activelor reevaluate sau in momentul vanzarii sau casarii acestora;
  • rezerve statutare - sunt constituite din profitul net si se utilizeaza pentru acoperirea pierderilor, finantarea investitiilor sau pentru majorarea capitalului social, acestea fiind impozabile in momentul distribuirii;
  • alte rezerve - sunt constituite din profitul net, in baza Hotararii Adunarii Generale a Asociatilor, si se utilizeaza pentru acoperirea pierderilor, finantarea investitiilor, distribuirea dividendelor in exercitiile financiare incheiate cu pierderi sau pentru majorarea capitalului social.

Actiunile proprii sunt acele actiuni rascumparate cu scopul de a:

  • reduce capitalul social prin anularea actiunilor proprii rascumparate;
  • cesionarea catre personalul societatii a unui numar de actiuni proprii;
  • regularizarea cursului actiunilor pe piata bursiera.

Rezultatul exercitiului reprezinta diferenta dintre venituri si cheltuieli, care poate avea forma de profit sau pierdere. Reprezinta soldul final al contului 121 "Profit si Pierdere".

Rezultatul reportat reprezinta profitul nerepartizat sau pierderea neacoperita din exercitiile financiare precendente, ce urmeaza a a se repartiza pe destinatii sau acoperi in exercitiile urmatoare.

contabilitatea cheltuielilor si a veniturilor

Contabilitatea cheltuielilor si a veniturilor dupa natura

Structurarea cheltuielilor si a veniturilor in contabilitatea financiara romaneasca se face dupa natura activitatilor care le-au generat:

  • cheltuieli si venituri de exploatare - generate de activitati desfasurate in cadrul obiectului de activitate al entitatii, si alte activitati conexe acestora;
  • cheltuieli si venituri financiare - generate de activitati de natura financiara precum: diferente de curs valutar, dobanzi, din investitii financiare;
  • cheltuieli si venituri extraordinare - rezultate din evenimente sau tranzactii care se refera la calamitati si alte evenimente extraordinare;
  • cheltuieli si venituri privind amortizarile si provizioanele
  • cheltuieli cu impozitele

La sfasitul fiecarei perioade, soldurile conturilor de cheltuieli si venituri se soldeaza, sumele fiind transferate in contul 121 "Profit si Pierdere".

O buna organizare a cheltuielilor si a veniturilor este foarte importanta in reflectarea cat mai reala si relevanta a activitatii specifice fiecarei societati in parte. Astfel se evidentiaza urmatoarele obiective care trebuie luate in considerare:

  • fundamentarea cheltuielilor si veniturilor in bugetul de venituri si cheltuieli pe baza informatiilor din exercitiul precedent si a obiectivelor din perioada curenta;
  • separarea cheltuielilor si a veniturilor din perioada curenta fata de cele aferente perioadei viitoare;
  • gruparea cheltuielilor si a veniturilor dupa natura lor economica.

Contabilitatea cheltuielilor si a veniturilor dupa destinatie

Deseori organizarea cheltuielior si a veniturilor dupa natura activitatii nu este suficienta pentru luarea unei decizii manageriale spre influentarea activitatii viitoare a companiei. De multe ori este necesarea organizarea cheltuielior si a veniturilor si dupa destinatie, pentru a masura performanta centrelor de profit, departamentelor sau functiunilor din societate. Astfel pentru a veni in sprijinul conducerii, putem crea un model de conturi specific dupa activitatea si organigrama firmei si sa-l implementam impreuna cu conducerea societatii. Astfel orice cheltuiala sau venit va fi inregistrat in mod paralel atat dupa natura, in functie de reglementarile legale (exploatare, financiare, extraordinare), cat si dupa destinatie (centre de profit, departamente. cheltuieli directe, indirecte, fixe sau variabile). La finalul fiecarei perioade va rezulta un cont de profit si pierdere dupa natura si unul dupa destinatie, sau un mix intre ele, pentru o imagine cat mai reala si pertinenta in evaluarea performantei si luarea unei decizii imediate sau strategice.

situatiile financiare anuale

La finele fiecarui exercitiu financiar, lucrarile curente de contabilitate trebuie sintetizate intr-o lucrare care sa ofere o imagine fidela asupra pozitiei financiare si a performantei activitatii, in perioada respectiva, cu scopul utilizarii de catre personele interesate, in vederea fundamentarii unor decizii economice. Aceste docuemnte de sinteza contabila, sunt situatiile financiare anuale, cuprinse din:

  • Bilant - componenta de baza a situatiilor financiare prin care se reprezinta ansamblul elementelor de activ, datorii si capital propriu ale entitatii la sfarsitul exercitiului, in cazul fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii;
  • Contul de profit si pierdere - detaliaza modul in care s-a generat razulatul exercitiului;
  • Date informative - contine informatii detaliate despre elementele cuprinse in Bilant sau COntul de Profit si Pierdere;
  • Situatia activelor imobilizate - cuprinde o prezentare a soldurilor initiale, finale si modificarile din cursul exercitiului financiar, aferente fiecarui element al imobilizarilor corporale, necorporale si financiare;
  • Note expicative la situatiile financiare anuale - contin informatii suplimentare, relevante pentru utilizatori, necuprinse in cadrul celorlalte formulare;
  • Situatia modificarilor capitalurilor proprii - cuprinde o prezentare a soldurilor initiale, finale si modificarile din cursul exercitiului financiar, aferente fiecarui element al capitalurilor proprii;
  • Situatia fluxurilor de trezorerie - reflecta cresterea sau descresterea neta a disponibilitatilor banesti in cursul exercitiului financiar

Structura situatiilor financiare anuale difera in functie de marimea societatilor care le intocmesc, conform OMFP 1802/2014. la pct. 9 alin. 2, unde se prevede ca entităţile se grupează în trei categorii: microentităţi, entităţi mici, entităţi mijlocii şi mari. In functie de marimea lor acestea vor depune un set diferit de acte, cu cat mai dezvoltata societatea, cu atat si mai multe informatii obligatorii:

  • microentitatile vor depune: bilanţ prescurtat, contul prescurtat de profit şi pierdere, date informative, situaţia activelor imobilizate;
  • entitatile mici vor depune: bilanţ prescurtat, contul prescurtat de profit şi pierdere, date informative, situaţia activelor imobilizate, note explicative la situaţiile financiare anuale si opţional, situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie;
  • entitatile mijlocii si mari vor depune: bilanţ prescurtat, contul prescurtat de profit şi pierdere, date informative, situaţia activelor imobilizate, note explicative la situaţiile financiare anuale, situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie;

Intocmirea si lucrarile premegatoare intocmirii situatiilor financiare anuale, reprezinta un proces complex, care se concretizeaza intr-o succesiune de lucrari pe care le efectuam:

  • verificarea inregistrarii corecte in conturi a tuturor operatiilor;
  • verificarea concordantei dinre contabilitate si evidenta operativa, dintre contabilitatea sintetica si cea analitica;
  • efectuarea operatiunilor de delimitare in timp si dupa natura a cheltuielilor si veniturilor;
  • intocmirea balantei de verificare provizorii, inainte de inventariere;
  • inventarierea generala a patrimoniului;
  • determinarea rezultatului exercitiului financiar;
  • stabilirea rulajelor lunare in registrul jurnal si in cartea mare;
  • intocmirea balantei de verificare definitive;
  • intocmirea situatiilor financiare anuale